miercuri, 16 noiembrie 2011

Indiferenta "libertatii" virtuale.

            De-a lungul anilor, de cand folosesc internetul, am dat de anumite tampenii imposibile de gandit, incat imi doream abonare zilnica la psihopatrulater, sa-mi pup IQ-ul adio (cat dracu` a fi si ala) fiind martor la inrautatirea ideii de a folosi internetul, care in sinea lui e "solutia moderna" a unei infinite globalizare a informatiilor, pe care zilnic ( in cazul in care nu iti cade internetul si in acel moment, existenta ta isi pierde orice semnificatie, daca nu e cineva langa tine), dar care a devenit "terenul de joaca" a puliferilor si pizdulinelor, care te fac sa te simti foarte prost ca nu inventezi o solutie virtuala prin care sa le futi un headshot prin webcam, in speranta ca unul in minus o sa ii faca in sfarsit pe tipii de la Yahoo, Google, alte retele de socializare, blablaristica virtuala, etc. sa salveze viata unui copil, printr-un mass de 0.10 centi.
           Printre primele "descoperiri" TDP (te doare p*la) a fost pe de mult uitatul mIRC, unde sa detii un user cu drepturi 450 pe canalul orasului tau, era un privilegiu enorm, si parintii iti dadeau mai multi bani ca sa nu le dai kick. Sau (cel putin asa am reusit sa prostesc pe multi) sa te dai drept fata, cu nume atractiv (PlangiDupaMine69) si sa incepi sa strici inocenta razboinicilor virtuali, care in spatele calculatorului sunt copilasi cu buletin proaspat pana la casatoriti in cautarea iubirii interzise. Cel putin in orasul nostru, se cunosc oamenii intre ei, ca totusi e mic, deci era greu de conceput o asemenea tampenie sa se intample. Si totusi, aproape zilnic erau destui "amorosi" cu care puteai sa te intalnesti la "fantana din centru" pentru ca vrei ceva serios. Exemple ar fi multe si inutile, dar amuzante fiecare. La un moment dat am dat de unul care s-a prins de "duma" si a inceput cu amenintari, ca afla unde stau si ma rastigneste (se pare ca unul nu a fost de-ajuns), dar o facea asa de pornit si de insultat de o asemenea escrocherie, de mai ca spargea monitorul (stateam langa el la sala de net). Nu-mi pasa, sa inteleg, dar totusi ma intriga, ego-ul sau ranit. 
           Prin multe alte intamplari similare, si ideea mea tampita de a intreba lumea "Tampele, tu nu sti cine sunt, unde stau, ce fac cum fac, cand ma cac, dar tu-n pornirile tale razboinice, deja ma bati de tai atomu-n doua", ma stapaneam, pentru ca intrebarea mea din curiozitate, nu era la nivelul inaltarii divine a tampeniei persoanelor care deveneau foarte enervante si bateau in tastatura, ca-n masina de scris, la cat de voinic is, leapsa si dancing with the stars. 
            Pe urma, am inceput sa lucrez la o firma de internet de la noi din oras, loc unde am dat de o imensa "paleta" neanderthala, in care daca as povesti tot, m-ar plictisi si pe mine sa scriu. As dori sa mentionez numai o intamplare, in care un "client pana la urma" a fugit cu o secure dupa mine, pe bloc crezand ca prin cablul de internet, firma noastra in colaborare cu teroristii vroiam sa explodam blocul, so u`re all f*cked, the place is booby trapped. Am sarit de pe un bloc pe altul, ca sa evit un "pierce" in cap, la care se opreste tipul si zbiara "Esti nebun???". In timpul ala, mi-a vneit pur si simplu sa arunc dupa el cu scutecul proaspat incarcat. Au fost si alte intamplari, fiecare cu scaderea treptata in speranta ca oamenii sunt capabili de orice (o idee tampita personala, ca orice am reusit sa invat si sa fac, poate toata lumea, daca anumite conditii individuale sunt indeplinite). 
            Mai nou, cu "viralizarea" Youtube-ului, multitudinea prietenilor imaginari de pe Facebook si alte retele de socializare, dai de o imensa cantitate de discutii si commenturi pe cat de cretine pe atat de amuzante, incat te bucuri ca nu faci parte din gloata aia de padurari singuratici. Ca sa nu mai zic de lipsa cunoasterii unei limbi straine de circulatie internationala (printre cele mai folosite, daca nu cea mai, engleza) din care madar facarii  reinventeaza dialecte de mult pierdute, discutate intre pietre pisate de caini, din perioada futetiopiatrancapica. 
            Ideile sunt urmatoare:
            ESTI PROST cand te conectezi la internet, pentru ca s-a conectat vecinul si se da mare.
            ESTI PROST cand nu ai habar cu ce se mananca internetul, sau posibilitatile ce le ofera.
            ESTI PROST cand tot internetul se rezuma la, YM, FB, hi5, si manele pe Youtube.
            ESTI PROST daca dintr- data cu descoperirea internetului, personalitatea ta se schimba in totalitate, datorita "qoute-urilor" internautice, si complexitatea ta devine extrema pentru ca dintr-o data nu te mai intelege nimeni. 
            ESTI PROST cand te bate limba materna (si altele) dar te tii mare destept.
            ESTI PROST ca nu sti sa dai de blogul asta, pentru ca in existenta ta, nici nu exista, desi ai acces la el oricand.
            ESTI PROST ca nu sti sa dai de toate informatiile pe care internetul le ofera.
            ESTI PROST cand prin libera exprimare pe internet, iti dai drumu` la toate injuraturile invatate de la parinti, fara sa iti dai seama ca oricine vede ce scrii si vede ce te duce mintea.
            ESTI PROST cand critici creatiile altora, cand tu nu concepi cum au reusit sa le faca.
            ESTI PROST cand adresa ta incepe cu "boss, nambar uan (copyright Dreamcast), $$$, si alte scapari anale".
           ESTI PROST cand nu inveti macar, cum sa rezolvi anumite probleme cu internetul, care pot sa apara, desigur pe care sa le poti rezolva tu (ex: daca nu te uiti cu IE la filme porno, nu iei virusi).
           ESTI PROST cand te sinucizi prin statusu de la Yahoo Messenger, sau nu vrei sa te deranjeze lumea ca esti DND dar stai online din motive concrete.
          ESTI PROST ca in lumea reala, esti nimea-n drum si plin de praf, dar pe internet, esti senzatia lumii.
          
          Mai nou, se dezbate dreptul utilizatorilor de internet la accesul informatiilor, download-ul si altele "libertati" virtuale. Traind intr-o tara in care, venitul mediu e sub costul unei licente de Windows originala, eu zic ca e destul de important sa avem si noi "drepturile" pe care multa lume ni le ofera (sharing is caring). Dar ce le pasa multora, cat timp merge netu, si downloadezi mp3-urile cu hiturile 2011 de top manele, merge duma "ce face fetele" pe mess, totu-i bine si frumos.
 

Intro

            Dintr-un motiv complet inexistent, dar acolo am ales sa creez un blog (mai ales sa fac un intro spiritual prin care sa-mi etalez spiritul artistic autentic, cu o tenta de supradoza de Cola). Ideea in sine a blogului este sa nu mai vorbesc singur aiurea si sa-mi bat gandurile "cap in cap" si din cauza nevoii de a purta uneori discutii mai "out of the box" cu anumiti prieteni, de care dau cu greu, din cauza problemelor personale, disponibilitate, rabdare sau alte probleme personale. Nu caut atentie sau recunoastere (poate un premiu Nobel sau o statuie in spatele blocului) si cu siguranta oricine ar citi, ce am eu de spus, ar avea fie pareri bune sau rele, lucru care nu imi pasa nici cat Angelina Jolie are copii adoptati. 
            NU O SA FOLOSESC DIACRITICE DIN LENE SINCERA, ASA CA ORICE COMENTARIU LEGAT DE ASTA, IARASI NU IMI PASA DE ANGELINA JOLIE.
            Imi petrec foarte mult timp, citind, invatand si incercand sa inteleg cat mai multe pana la batranete, cand incep sa zbier la nori din motive evident concrete, care le uit secunda urmatoare. Din cauza asta, caut uneori sa port anumite discutii cu diferiti amici/e pentru simplul fapt de a compara anumite idei, in incercarea intelegerii cat mai corecte sau cel putin apropriate a unui text citit, intamplare, descoperire (de orice fel) recenta, de care am avut ocazia sa dau. 
            Ce o sa se intample cu blogul asta, cat de activ voi fi, sincer nu pot sa spun, si pana ce se schimba legile universului, o sa il administrez dupa propria cuviinta. Toate subiectele pe care o sa le dezbat sunt doar o parere personala asupra realitatii personale, adaptata la viata de zi cu zi, lucru care personal ma face bucuros ca n-am un singur neuron in cautare de CD-uri noi cu artisti autohtoni "da valoare".
            Ideea de final este urmatoarea: ESTI PROST. La fel cum sunt SI EU, si la fel o sa fim intotdeauna, pentru ca imposibilitatea intelegerii tuturor lucrurilor care ne inconjoara, e unul dintre defectele majore ale fiintei umane, ceea ce este foarte trist.